La acest capitol puteți să determinați coeficientul r care ține cont de scăderea rezistenței termice pentru un element de anvelopă ca urmare a punților termice.
Lungimile punților termice liniare (l) se măsoară în funcție de lungimile lor reale, existente în
cadrul ariilor A determinate mai sus; în consecință ele sunt delimitate la extremități de conturul
suprafețelor respective.
Punțile termice liniare care trebuie în mod obligatoriu să fie luate în considerare la determinarea
parametrilor “l” și “ ” sunt, în principal, următoarele:
– îmbinarea dintre pereţii exteriori și planşeul de terasă (în zona aticului sau a cornişei);
– îmbinarea dintre pereţii exteriori și planşeul de pod (în zona streşinii);
– îmbinarea dintre pereţii exteriori și planşeul peste subsolul neîncălzit (în zona soclului);
– îmbinarea dintre pereţii exteriori și placa pe sol (în zona soclului);
– colţurile verticale (ieşinde și intrânde) formate la îmbinarea dintre doi pereţi exteriori
ortogonali;
– punţile termice verticale de la îmbinarea pereţilor exteriori cu pereţii interiori structurali (de
ex. stâlpişori din beton armat monolit protejaţi sau neprotejaţi, pereţii din beton armat adiacenţi
logiilor, ş.a);
– îmbinarea pereţilor exteriori cu planşeele intermediare (în zona centurilor și a consolelor din
beton armat monolit, ş.a.);
– plăcile continue din beton armat care traversează pereţii exteriori la balcoane și logii
– conturul tâmplăriei exterioare (la buiandrugi, solbancuri și glafuri verticale).
